Pacienta tacuta
"Cel care are ochi de vazut si urechi de auzit se poate convinge ca nici un muritor nu-i in stare sa pastreze un secret. Daca buzele ii sunt mute, palavrageste cu varfurile degetelor; tradarea se prelinge din el prin fiecare por."
Sigmund Freud - Prelegeri de introducere in psihanaliza
"Dupa cum a spus psihanalistul Donald Winnicott: "Nu exista asa ceva - bebelus, pur si simplu." Dezvoltarea personalitatii noastre nu se petrece in izolare, ci in relatiile cu altii; suntem modelati si completati de forte nevazute, de care nu ne amintim - si anume de parintii nostri.
Lucrul acesta e inspaimantator, din motive evidente - cine stie ce grozavii am suferit, ce torturi si abuzuri, pe acest taram de dinaintea amintirii? Caracterul nostru s-a format fara ca s-o stim macar."
"E ciudat cat de repede te adaptezi la lumea noua si ciudata a unei institutii psihiatrice. Devii din ce in ce mai in largul tau cu nebunia - si nu doar cu nebunia celorlalti, ci si cu a ta. Suntem cu totii sariti de pe fix, cred, numai ca in feluri diferite."
"Am rupt o foaie de hartie dintr-un bloc si mi-am luat stiloul. Un obicei vechi, din facultate - ceva legat de procesul de a pune stiloul pe hartie ma ajuta sa-mi organizez gandurile. Intotdeauna mi-a fost greu sa-mi formez o parere pana ce nu am scris totul."
Theo Faber
"Emotiile care nu sunt exprimate nu mor niciodata. Sunt ingropate de vii si revin mai tarziu, in feluri mai urate."
Sigmund Freud
"Faptele vorbesc mai tare decat vorbele, nu-i asa? Iar faptele lui Gabriel ma fac sa ma simt pe deplin iubita."
Alicia Berenson
"Cred ca toti de pe aici suntem un pic sariti de pe fix. Stii ce pacuta aveau in birouri? "Nu trebuie sa fii nebun ca sa lucrezi aici, dar nu strica."."
profesorul Diomedes
"Un pic de zahar e grozav pentru starea de spirit."
Indira
"-Te-ai alaturat echipei intr-un moment cam nepotrivit, a zis in cele din urma. Sabia lui Damoclas atarna peste The Grove.
- Crezi ca-i chiar asa de grav?
- Nu-i decat o chestiune de timp. Trustul o sa ne inchida mai devreme sau mai tarziu. Asa ca intrebarea este ce cauti aici?
- Ce vrei sa zici?
- Pai, sobolanii fug pe de corabia care se scufunda. Nu se catara in ea.
Am fost uimit de atacul fatis al lui Christian. Am hotarat sa nu musc momeala. Am ridicat din umeri.
- O fi, am zis. Dar eu nu-s sobolan."
Christian si Theo Faber
"M-am intrebat de ce era Christian asa de sigur ca o sa dau gres.
Dar asta m-a facut sa fiu si mai hotarat sa reusesc."
"Dependenta ma asteptase rabdatoare in tot acest timmp, ca un caine credincios."
Theo Faber
"Stii, Theo, unul dintre lucrurile pe care e cel mai greu sa le recunoastem e faptul ca n-am fost iubiti atunci cand aveam cea mai mare nevoie. E un sentiment ingrozitor durerea de a nu fi iubit."
"Nu uita, iubirea fara onestitate nu merita sa fie numita iubire."
Ruth
"Ne-am culcat in tacere. Stateam intins in intuneric langa ea. Am stat asa ore intregi, simtind caldura trupului ei, privind-o in timp ce dormea.
<<De ce n-ai venit la mine>>, as fi vrut sa zic. <<De ce n-ai vorbit cu mine? Eram cel mai bun prieten al tau. Daca ai fi spus doar un cuvant, am fi putut sa rezolvam problema impreuna. De ce n-ai vorbit cu mine? Sunt aici. Sunt chiar aici.>>
As fi vrut s-o trag langa mine. As fi vrut s-o tin in brate. Insa n-am putut. Kathy plecase - persoana pe care o iubeam atat de mult disparuse pentru totdeauna, lasand in locul ei aceasta straina.
Un suspin mi-a urcat in gat. In cele din urma, au venit lacrimile, siroindu-mi pe obraji.
In tacere, in intuneric, am plans."
"Dupa cum spunea Winnicott: "Un bebelus nu-si poate uri mama fara ca mai intai mama sa urasca bebelusul."
Theo Faber
"Increderea, odata pierduta, e greu de regasit."
Ruth
"Eu taceam.
- Alicia, raspunde-mi, Alicia! Of, Dumnezeule...
Eu taceam. Cum as fi putut sa vorbesc? Gabriel ma condamnase la moarte.
Mortii nu vorbesc.
Mi-am desfacut sarma din jurul gleznelor. M-am ridicat de pe scaun. M-am aplecat spre podea. Degetele mi s-au inclestat pe pusca. Era fierbinte si grea in mana mea. Am dat ocol scaunului si m-am oprit in fata lui Gabriel.
- Alicia? Traiesti, slava Domnului, esti...
As vrea sa pot spune ca am dat o lovitura in numele celor infranti - ca ii apar pe cei inselati, cei cu inima franta - ca Gabriel avea ochii unui tiran, ochii tatalui meu. Insa am depasit vremea minciunilor. Adevarul e ca, dintr-odata, Gabriel avea ochii mei - si eu pe ai lui. Undeva, pe drum, schimbaseram locurile.
Vedeam acum. N-am sa fiu niciodata in siguranta. Niciodata iubita. Toate sperantele mele, naruite; toate visurile mele, spulberate; nu ramanea nimic, nimic, tata avusese dreptate - nu meritam sa traiesc. Eram - nimic. Asta mi-a facut Gabriel.
Acesta este adevarul. Nu l-am omorat pe Gabriel. El m-a omorat pe mine.
Eu n-am facut decat sa apas pe tragaci."
Alicia si Gabriel Berenson
Autor: Alex Michaelides
Titlul original: The Silent Patient
Editura: Litera
Colectia: Buzz Books
An de aparitie: 2019
Nr. pagini: 365
Format: 13 x 20 cm
Coperti: brosate
★★★
Comentarii
Trimiteți un comentariu